Și chiar îmi pare c-am visat
Și – aripe de timp, polenul scump și-au scuturat.
Ai fost, ai apărut, tu și cu tine și cu a ta proiecție frumoasa și blond roșcata. Și -apoi ai dispărut prin ploaia calda.
Ce pot sa zic, ce pot sa chem, ce as mai face?
Oare o sa mai bem nectarul dulce al tinereții
cind tot ascundem tristetea bătrâneții?
***
And, it seems like I dreamed
The wings of time shook off their dear pollen.
You were, you came, you and your beautiful, strawberry blond projection. And then you disappeared through the warm rain.
What can I say, what can I call, what should I do?
Would we still drink the sweet nectar of youth
when we just hide the sadness of old age?
While they treated you like a dog
When you were the one who had made it so clear
All those years ago
***
Pentru Tine. For You. Poem by Andrei Popescu.
Translation Dana Neacsu
